Copilul din tub este un termen folosit uneori de mass-media pentru a se referi la copiii conceputi prin fertilizarea in vitro. In ciuda numelui, copiii din tub nu sunt dezvoltati intr-un tub de testare, acestea nemaifacand parte din procesul modern al tratamentului, ovulul fiind fertilizat intr-un vas Petri. Atunci cand embrionul are intre trei si cinci zile, acesta este transferat in uter. Pentru a fi clari, embrionul nu se dezvolta intr-un fat in laborator. Aceasta idee face parte din taramurile science fiction. Embrionul transferat este o colectie de viata si dezvoltat din celule, nu ceea ce ar crede cineva ca este un fat.

Copilul din tub este un termen ce a fost folosit pentru prima data in anii treizeci. Apoi, a fost folosit pentru a se referi la inseminare artificiala, nu la cea in vitro.
Inseminarea artificiala este atunci cand materialul seminal special spalat este transferat direct in uterul unei femei prin intermediul colului uterin. Este o fertilizare in vivo, in organism, si nu in vitro, in laborator, cum ar fi fertilizarea de care vorbim. O referinta timpurie a expresiei "copil de eprubeta" este gasita intr-o carte, intitulata “Sugarii de eprubeta: O istorie a impregnarii artificiale de fiinte umane”. Aici este descrisa detaliat tehnica, impreuna cu experientele personale de cazuri clinice, o trecere in revista a literaturii de specialitate, precum si aspecte medicale si juridice implicate. Aceasta carte este despre inseminare artificiala, dat fiind ca fertilizarea in vitro nu era inca inventata la acea vreme. O clinica fertilizare Iasi se poate gasi in link-ul anterior.
Louise Joy Brown este primul copil nascut prin fertilizare in vitro din lume si inca in mod frecvent mentionat ca primul bebelus din eprubeta. Cei mai multi termeni din lumea fertilitatii sunt considerati o operatiune ofensiva si inadecvata din cauza imaginii SF negative pe care o aduce in mintea noastra.

Istoria si controversa fertilizarii in vitro

Drumul catre un tratament de succes a fost de mult timp stabilit si incearcat. Gratie curajului si persistentei primilor oameni de stiinta si medici, tehnologia de fertilizare in vitro, este disponibila in prezent.
Primele testari a fertilizarii in vitro s-au facut pe iepuri. Printr-un proces cunoscut sub numele de partenogeneza, doctorii au fost capabili sa ia oua de la femelele de iepure, sa le fertilizeze fortat prin mijloace chimice, iar apoi sa le transfere inapoi in tractul reproductiv feminin al unui iepure. Lucrarea a provocat o mare controversa si ingrijorare la acea vreme. Experimentele au si publicitate negativa, iar unuii participanti si-au piredut chiar mandatul de la Universitatea Harvard.